What was I thinking?

     Dupa cum apare in presa si dupa cum observam si singuri, in ultima vreme trendul EMO ia amploare, tinzand sa devina un nou curent flower-power.

     Ce sa intelegem din asta? Ca de la euforia flower-power ne-am deprimat cu totii in asa hal incat simtim nevoia sa creem o adevarata moda pe aceasta tema? Sper ca nu ,  cel  putin nu intr-atat incat trendul sa fie unul al unor oameni excesiv de deprimati incat sa se sinucida. Nu e nimic rau in a fi emotional, sensibil, si chiar instabil psihic intr-o anumita masura. Tinerii sunt in general instabili emotional prin natura lor, trecand des prin schimbari majore care ii afecteaza puternic. Nu trebuie niciodata sa minimalizam o iubire pierduta, sau pierderea unui membru al familiei, sau sa banalizam sentimente si trairi. Sper insa sa fim suficient de puternici pentru a le tine in frau, si a nu ne destabiliza psihic intr-o masura foarte mare si periculoasa pentru noi insine.

     In esenta, acest curent pune sentimentele si trairile emotionale pe primul plan, sensibilitatea si afectiunea fiind factori importanti in viata individului. Cu conditia sa nu cadem in extreme, aceasta moda, fie ea si adoptata din dragul de a fi in trend, nu este una negativa. Si nu gasesc deloc bune atitudinile anti-emo, dovedesc doar existenta unor indivizi carora le place sa se bage in viata celuilalt.

     Suntem deprimati? Poate ca da, mult peste normal. Ne putem permite sa ne complacem in aceasta stare psihica? Cu siguranta NU. Cine vrea poate sa-si taie venele, dar asta nu ii va vindeca sufletul. Incercati sa gasiti in voi echilibrul!!

     Analizand substratul genului EMO, nu gasim nicidecum stereotipuri clare, existand mai multi factori ce au dus la aparitia acestui gen. Mai intai in muzica si apoi ca un stil aparte - vestimentatia, si in ultima instanta s-a evidentiat si mentalul . Ma pot lansa cu usurinta in a spune ca mentalul a primat de la inceput, fiind evident ca persoane pe care azi le denumim EMO au existat dinaintea aparitiei termenului.

     Muzica a fost un factor catalizator major, un creator al melanjului devenit cu timpul ceva structurat. De ce muzica? foarte simplu, muzica intotdeauna a reusit sa fie cel mai bun catalizator de comunitati : formatoare de grupuri de fani, initiatoare de trenduri si ideologii chiar. Fanii muzici EMO cunosc bine formatiile care au interpretat acest gen , formatii de care eu unul nu am auzit. Cred ca majoritatea celor de astazi nu fac distinctie intre trupele ce au mers pe acest subgen si genul de la care s-a pornit. Cum am mai spus, EMO e un subgen al rockului, punk-rockului in special, grunge-ul dar si indie avand o influenta la randul lor. Intr-adevar la inceputul anilor 90 au aparut trupe care au inmuiat ca sa zic asa punk-rockul prin solou-ri de chitara si versuri care vorbeau de iubiri pierdute, neimpliniri si amintiri trecute. Nu a fost dificil ca o multime de tineri sa se identifice in versurile si trairile melodiilor, si sa imprumute foarte rapid vestimentatia interpretilor.

     Daca vrem sa definim un EMO din punct de vedere vestimentar, trebuie sa abordam aspectul in profunzime. Desi avem nevoie de o stereotipizare, acest lucru nu se poate face pe deplin, fiindca in majoritatea cazurilor, adeptii curentului si genului nu se imbraca exclusiv adecvat acestui trend. Si mi se pare normal din moment ce a provenit din punk si rock. Negrul s-a strecurat in mod inevitabil si imperios ca simbolistica, coafurile sunt in mare parte derivate din punk, multi isi fac coafuri punk si le numesc emo, iar accesoriile sunt si ele discutabile, majoritatea derivand cele asociate rockului.

     Caracteristicile definitorii ale trendului din punctul de vedere al look-ului raman coafura si machiajul. Chiar si la baieti, parul este lung, ceea ce semnifica sensibilitate, de cele mai multe ori aranjat ravasit ducand cu gandul la starea de neliniste si de tristete care  ii domina, si nu in ultimul rand cazut pe frunte si ochi, semn ca vor sa isi ascunda fata si emotiile. Fetele opteaza primele pentru un par negru fiindca ele se vopsesc mai mult. Cateodata varfurile sunt inmuiate intr-un rosu aprins. Machiajul nu e unul complicat, negrul fiind aplicat mult mai putin decat la rock sau punk. Rareori unghiile sau buzele unui emo vor fi colorate in negru. Vestimentatia in sine nu e foarte sofisticata (doar la prima vedere). Hainele ce o compun sunt haine de toamna - asta prin lungimea manecilor, a pantalonilor si a gentilor. EMO poarta genti ca de postas cu catarame mari, tricouri insotite de veste sau jachete lungi la fete, bocanci si accesorii light-rock (bratari rock cu tepi mici sau lipsite de tepi, etc). De foarte multi ani, trendul cromatic in domeniul accesoriilor si a incaltamintei se situeaza in gama maronurilor. In consecinta, in afara de par, un EMO poarta mai rar negru in vestimentatie. Multe dintre gentile comercializate si purtate de EMO duc cu gandul si la trendul flower-power. 

     EMO ramane insa la baza un trend de gandire, el nefiind inventat ci doar catalizat si nominalizat, etichetat daca vreti. Excesele nu sunt niciodata bune, in consecinta putem blama tendinta de dramatism si deprimare la fel cum putem blama excesul de libertinaj, beatitudine si nepasare al unui curect aflat la polul opus si anume flower-power. Adeptii libertinajului tip flower power au consumat cantitati enorme de bautura, droguri, tigari, si nu sunt cu nimic mai prejos decat emo care consuma antidepresive sau se taie. In definitiv isi fac rau propriei persoane, spre deosebire de multe alte curente sau ideologii care trec aceasta granita incercand sa-si influenteze si semenii. 

     Sfatul meu e sa nu judecati omul dupa aparente. Multi adopta doar stilul vestimentar, altii adopta modul de gandire dar nu sunt niste persoane deprimate, altii chiar se taie si se mutileaza si trebuiesc ajutati, nimic nu e atat de omogen precum am dori, nuante existand peste tot in jurul nostru, noi trebuie doar sa invatam sa le deosebim.

     De ceva vreme a inceput sa bata darabana in curte la EMO. Un "val" de sinucideri in randul adeptilor acestui curent a cuprins Romania - doua obiectii majore: de unde val si de unde adepti??? Am impresia ca presa nu are notiunea de val bine definita.

     Dar mai intai sa vedem de unde vine termenul asta. Am cautat pe internet si nu pot sa spun ca m-am lamurit pe deplin. Nici nu cred ca m-as putea lamuri in totalitate fiindca apar multe contradictii in sensul ca definitia data termenului fie legata de atitudine sau de look si imbracaminte intra in conflict cu stiluri asemanatoare, definitiile existente chiar in dictionare cunoscute ( din cate am citit ) dand nastere la confuzii si la imposibilitatea de a diferentia clar stilul EMO de cele care ii seamana.

     Se pare ca initial a fost utilizat in muzica, definind un derivat al rockului. Apoi, ca orice gen care se respecta, a patruns adanc in vestimentatia celor care ascultau muzica de acest tip. Si de aici emo-style, emo-kids, emo-acting etc.

     Termenul de EMO e intr-adevar provenit din cuvantul englez emotional ( clar ca se scrie la fel si in romana ). Acum la drept vorbind nu inteleg partea cu muzica. Chiar din spusele celor ce au publicat date, muzica respectiva era de fapt un punk-rock ... sa zicem mai soft, cu versuri intr-adevar mai emotionale, si care a generat si o moda vestimentara. Asta nu trebuie sa ne mire, majoritatea genurilor muzicale au creat vestimentatia asociata, iar unii interpreti au creat de unii singur adevarate curente in moda ( Michael Jackson , Madonna, Kiss, Britney etc ). Aici departajarea este oarecum ambigua. Am sa dau un citat elocvent in sensul asta : "Se imbraca exclusiv in negru, refuza orice urma de dragalasenie, sunt teribilisti si le place sa-si picteze unghiile in negru” - asa ar descrie una dintre sutele de definitii din The Urban Dictionary notiunea de EMO kid." Pai ......nu prea se pupa - mie sincer dictionarul asta imi defineste pur si simplu punk-style sau chiar rock-style. De unde pana unde unghii negre la EMO? Si ma pot lega foarte bine si de negru, pentru ca in alta definitie a stilului vestimentar se spune ca poarta genti ca de postas. Pentru cei cu bun simt al modei sau macar cu ochi de vazut in vitrine, majoritatea hainelor si gentilor de gen sunt maron si diverse gri-uri, nicidecum negre. Anul trecut cred ca trebuia sa vopsesti o astfel de geanta ca s-o faci neagra. Erau maron toate de la cap la coada.

     In ceea ce priveste muzica se pare ca si artistii categorisiti astfel, o defineau ca fiind punk -rock si se simteau jigniti de termenul EMO. Nici nu ma mira, fiindca rockul in sine si punk-rockul nu prea sunt EMO. Punk-rockul are suficienta forta si nu il putem asocia unei stari melancolice sau excesiv sentimentale. Si aici ajung la definirea din punctul de vedere al mentalului. EMO defineste pur si simplu persoane emotionale, foarte sentimentale, care se emotioneaza si impresioneaza usor, carora muzica le provoaca stari si o asculta functie de stare, samd. E dificil sa separam persoanele cu astfel de stari si care se afla in momente ale vietii in care totul merge ok , de cele care sunt in impas si care din cauza hipersensibilitatii emotionale cu siguranta nu le fac prea bine fata. Ar insemna sa catalogam toate persoanele deprimate ...sa zicem de moartea pisicii , ca sunt EMO , fiindca reactioneaza exagerat pentru atata lucru. Ei nu e chiar asa.

     Oricum, ca orice moda in ascensiune, EMO prinde, fie ca persoana e sau nu predispusa a simti mai profund si la nivele mult mai intense orice din jurul ei. Prinde in primul rand, la ora actuala, prin imbracaminte, si datorita snobismului, dar prinde si genul de atitudine - EMO-acting. De fapt s-a ajuns dupa cum se vede ca multi copii teribilisti carora o iubire neimplinita li se pare sfarsitul lumii, sa se pretinda EMO si sa se si sinucida din tot felul de motive . Cauza reala care duce insa la asemenea comportamente este neglijenta: a parintilor ca nu ii educa pentru a fi tari si a depasi astfel de momente, si chiar a scolii pentru acelasi motiv. De multe ori tocmai cei care ar trebui sa le fie alaturi ii imping si mai mult spre sinucidere prin indiferenta lor. Nu degeaba se transmitea pe TV un slogan mai demult "indiferenta ucide" E cat se poate de real.

     Si atunci devine EMO versus EMO. Cu alte cuvinte, copii astia nu sunt emo, oricum nu toti. Nu oameni buni. Sunt doar niste rasfatati care se sinucid din ..prostie ca nu gasesc un termen mai bun. Printre ei mai sunt si oameni foarte deprimati care comit astfel de acte disperate din motive realmente dureroase. Dar sa ma ierte dumnezeu, un copil de , stiu eu , 14 18 ani care se sinucide...chiar nu are niste motive intr-atat de temeinice pentru a-si lua viata. Eu tin sa atrag atentia presei ca isi depaseste cu mult bunul simt. Si pana la urma stau cam prost si cu IQ-ul. E la moda EMO? aaa pai si noi suntem EMO si de deprimati ce suntem ne aruncam de pe bloc." E un snobism ieftin. Pai in ritmul asta EMO va ajunge sa fie catalogat ca un curent al sinucigasilor daca nu este deja considerat astfel, si doar din dorinta presei de senzational. De altfel incultura si dorinta exacerbata de senzational nu ma mai mira. Una e sa se sinucida cativa tineri si alta e sa fie EMO. "Pai daaaaa ca asa sunt astiaaaa nu vezi cum se imbraca?" Oricum daca e sa ne legam strict de vestimentatie, EMO se imbraca de cele mai multe ori cu mult mai mult simt al modei si mult mai corect decat noi ceilalti, si oricum daca presa sau oamenii obisnuiti vor sa confunde genul punk rock cu genul EMO e problema lor, sunt destui stilisti care stiu sau ar trebui sa stie mai bine aceste diferente.

     EMO nu reprezinta un pericol. Evident nu o sa se arunce in capul nimanui, ca doar asa ar fi periculosi pentru altii, apoi daca ne gandim la influenta, curentul nu e nici el periculos defel. Nu e o secta, nu e un clan , e o moda atata tot, in rest fiecare face cum vrea. Vina e a educatiei - daca am fi mai educati, mai putin snobi si mai puternici poate ca nu s-ar ajunge sa ne sinucidem ca asa e moda. E oricum de departe cel mai morbid si incredibil de socant snobism intalnit vreodata. Si atunci nu ma surprinde ca ziarele titreaza "curentul EMO care a facut ravagii printre tinerii din Romania". De acord ca am simplificat mult exprimarea fiindca nu e cazul sa detaliez pe cazuri, dar adevarul e ca a te declara EMO si apoi a ameninta ca te sinucizi e o forma foarte periculoasa de snobism.

     Revenind la muzica, nu ascult mult rock , mai deloc de fapt, dar cine spunea ca de fapt e un punk - rock cred ca are mare dreptate. Nu stiu sa fi existat trupe importante a caror versuri sa fie realmente EMO-style. In aceeasi ordine de idei, muzica este un factor de influenta major pentru multi oameni. E preferabil ca influenta sa fie pozitiva, insa de multe ori exista multe aspecte negative : imbracaminte extravaganta, atitudine de puslama, limbaj de cele mai multe ori injurios si un anume gen de gandire teribilista.

     E mare pacat ca muzica nu are un simt al raspunderii mai mare, e mare pacat ca nu ne strunim si educam copii atunci si atat cat trebuie. Tendintele de grup insa nu pot fi oprite, simtim instinctiv nevoia sa ne asociem unui grup, unei tendinte, culturi, poate si pentru ca de cele mai multe ori universul nostru interior nu e asa bogat si atunci simtim nevoia de a ne grupa in loc de a socializa, fiindca pentru mine diferenta intre cele doua este una foarte mare.

     La final ce pot spune? Trebuie sa facem diferenta intre persoanele deprimate si cu probleme afective si EMO, si cel mai important este ca trebuie sa le ajutam sa depaseasca depresia. Iar lor trebuie sa li se spuna ca astfel de stari depresive nu ii face sa fie EMO, si nu ii indreptateste la nimic. Daca vor sa fie puternici pentru a depasi astfel de momente trebuiesc ajutati, iar presa s-o lase mai moale ca nu face deocamdata decat rau si ei stiu foarte bine de ce.