Punct si de la capat

     Ce inteleg unii oameni din iubirea pe care le-o arati? Ce inteleg din gesturile tandre, din atentia nemijlocita, din alinturile si din dedicarea in intregime a sufletului si asa ranit si peticit de zeci de ori? NIMIC. In momentele grele in care vrei sa renunti te umplu de te iubescuri "decretand" ca au inceput sa te iubeasca, asa cum ai fi vrut de la inceput sa fie, si incetul cu incetul incepi sa crezi in cuvintele lor.

     Dar atunci cand se spune lucrurilor pe nume si cand sufletul te doare cel mai tare, gasesc de cuviinta sa-ti spuna ca nu te-au iubit niciodata asa cum ai fi meritat, o perdea frumoasa pentru "te-am mintit ca sa nu suferi". Cum sa spui cuiva mereu si mereu te iubesc tocmai cand vrei sa-ti iei inima ranita inapoi si sa pleci, iar apoi sa-l distrugi cu totul?

     Uite ca se poate iar eu sunt prostul care n-a vrut sa vada semnele si n-a avut curajul sa sufere mai din timp si mai putin iar acum plange nefericit. Daca esti radical in decizia ta, ti se arunca un simplu "eu nu cred ca nu vei mai vrea macar sa vorbim", ca un ultim os unui caine de pe strada. 

     Nu mai am nevoie de nimeni! Sa nu-si inchipuie c-am sa mai sufar macar un minut. S-a incheiat un alt capitol din care tot eu ies sifonat si lovit.