Unii oameni sunt pur si simplu needucati si prosti. Sunt constienti ca deranjeaza, ca altfel n-ar mai face-o, chiar si fara educatie, dar mai sunt si nesimtiti pe deasupra asa ca ii doare fix in fund de ceilalti. Trebuie sa incepem sa ne implicam si sa le-o spunem verde in fata ca sunt nesimtiti, ca deranjeaza si ca ar fi bine sa se controleze.

     Mergeam linistit pe strada si in spatele meu doua fufe, ca nu pot sa le numesc altfel, tiganci din cate banuiesc dar, evident, nu din astea cu fusta, si care vorbeau tare si radeau de mama focului. Desi era foarte frig si vantul batea cu putere, nu parea sa le intereseze prea mult si deja incepusera sa depaseaza nivelul admis de decibeli. Fiindca toata tagma de pitipoance de generala si liceu fac aproape la fel cand merg in grup pe strada, mi-am zis ca sunt doar agitate si le-am lasat in plata lor.

     La un moment dat insa, au tipat foarte tare insotit de rasete puternice ca sa goneasca o pisica ce se nimerise si ea pe trotuar. Cum erau si foarte aproape in spatele meu, m-am intors si le-am intrebat de la obraz daca sunt sanatoase la cap. Probabil ca le-a intrat pe o ureche si le-a iesit pe alta faptul ca le-am spus ca sunt nesimtite, ca deranjeaza si ca nu se tipa in halul asta pe strada, dar cert e ca, dupa cateva replici taioase cu mine, din care au iesit cam sifonate, s-au mai linistit.

     Ideea e ca acesti oameni trebuiesc admonestati de fiecare data cand e posibil si in asa fel incat sa priceapa macar ca lumea nu mai este dispusa sa le tolereze magariile. 

     Credeti ca adultii sunt mai rasariti? Un moscalete la vreo 60 de ani sa zic, se opreste la semafor si scuipa...va inchipuiti cum, de mi s-a intors stomacul pe dos. I-am aruncat o privire urata incercand sa-l fac sa inteleaga ca e scarbos ce a facut. Credeti ca l-a interesat? NU! A mai scuipat  de vreo trei ori in timp ce trecea strada si cum nu aveam de gand sa creez discutii pe trecerea de pietoni, am lasat-o balta. Rau am facut dar era locul nepotrivit. 

     Atunci cand putem trebuie insa sa luam atitudine. Asta daca nu suntem la fel de nesimtiti sau nu ne intereseaza deloc lumea in care traim. Stiti de fapt ce meritau pupezele care imi urlasera in spate? Sa fi fost cineva mai cu tupeu in locul meu, sa se intoarca brusc si sa le rada cate un dos de palma amandurora sa nu le mai trebuiasca prea curand. Credeti ca exagerez? As vrea eu!

     La Braila e un pieisaj de tot rasul. Zapada flescaita de ploaie zace pe trotuare, fara vreun semn c-ar exista cineva dispus sa o curete. Nici pe strazile laturalnice nu e mai bine. Dimpotriva. Rotile masinilor au facut santuri pana la asfalt in zapada uda, ramanant un fel de transee alunecoase in mijlocul drumului.

     Azidimineata mi-am luat umbrela fiindca ploua destul de serios. Pe la pranz a inceput o ninsoare molcoma cu fulgi mari, foarte frumoasa de altfel, iar acum pe la 4 a inceput iar sa ploua marunt.

     Pe 23 semafoarele erau deja oprite in toate intersectiile. Un gigel care sufla din rasputeri in fluier in mijlocul celei mai mari intersectii a disparut si el ca magarul in ceata dupa ce se chinuise o dimineata intreaga. Cand s-a dat iarasi drumul la semafoare? Astazi!

     Cu riscul de a deveni scarbos sau de a supara pe cineva, am sa va spun ce intregeste acest pieisaj si asa destul de mizerabil. Cacatii de caine. Cand zapada acoperea trotuarul, ii puteai vedea la fiecare metru, fie pe margine, fie direct in mijloc, multi dintre ei intinsi pe zapada de picioarele celor care merg fara sa priveasca pe unde calca. Acum troneaza direct pe asfalt, aproape la fiecare pas, de ai crede ca mergi printr-o buda nu pe un trotuar.

     Pe cuconetul posesor de javre infecte il doare fix in cur. Din lene si nepasare, isi scot "odraslele" si le permit sa isi faca nevoile unde nimeresc. Mi-e atat de scarba ca le-as scuipa in ochi. Nu le-o fi jena ca altii trebuie sa le suporte jegul? As fi facut cateva poze dar mi-a fost teama sa nu ma creada lumea nebun ca fotografiez cacati pe asfalt.

     Primaria nu a incheiat in acest an un contract pentru deszapezire pentru ca, asa cum au precizat edilii, licitatia a fost un esec. Fie ca nu s-a prezentat nimeni la licitatie, datorita conditiilor inscrise in caietul de sarcini, ceea ce s-a dat de inteles din declaratiile vagi ale edililor, fie ca n-a fost desemnata castigatoare nici una din ofertele depuse, ideea e ca orasul a ramas in pana zile intregi.

     Pana la urma se pare ca s-ar fi incheiat un contract cu o firma care detine doua pluguri. Aceleasi doua pluguri despre care va spuneam ca stationau fara noima acum cateva zile. Angajatii Braicar au mobilizat si ei cativa oameni care au curatat refugiile din statiile de tramvai iar alti muncitori de la societatile de salubrizare au mai debarasat trotuarele insa nu suficient.

     E o situatie de toata jena. In schimb, Ben Electroserv-ul o duce tare bine pe criza. Pai cine sa aprovizioneze primaria cu beculete de Craciun? De impodobit copaci intregi cu luminite e timp, de angajat clovni si oameni de zapada care sa distreze copii sunt bani. De pus conuri de lumini pe toti stalpii posibili, la fel. Mi-e si scarba. In ciuda unei perioade de acalmie intre prima ninsoare si viscolul de acum trei zile, nu s-a facut absolut nimic.

     Pe strazile secundare dintre blocuri situatia a ramas aceeasi. Ba s-a schimbat un singur lucru: au crescut muntii de gunoaie pe care brai-cata a venit sa-i ridice abia azi. A fost nevoie de 5 oameni sa miste pubela din imagine. Pubela se afla chiar la intersectia cu o strada principala. Masina de gunoi putea foarte bine sa isi faca treaba de acum cateva zile, nu era musai sa intre prin nameti.

Dupa prima ninsoare

Azi, inclusiv Peugeot-ul smecherului borat care si l-a parcat in mijlocul trotuarului

     Vinerea asta a fost un viscol infiorator in oras la Braila, si nu pot decat sa imi imaginez ce a fost prin sate si pe camp. Dar pe roman nu-l opresti, se pare, nici cu tancu'. E drept ca vantul a batut cu putere de dimineata dar viscolul s-a intetit dupa pranz, devenind aproape insuportabil. Cu toate astea, unii au gasit de cuviinta a intreprinde diverse activitati fix in toiul vijeliei. Vantul extrem de puternic plus ninsoarea abundenta faceau deplasarea un adevarat chin mai ales daca aveai vantul in fata. Ei bine altora nici ca le pasa:

- vorbeau la telefon in mijlocul trotuarului

- vorbeau cu vecinii in mijlocul trotuarului (nu de alta dar se formase carare de maxim doua persoane cu indulgenta, doar ca asta nu prea era vreme de stat la palavre, chiar deloc)

- un tacanit astepta in fata scarii...ziua de ieri probabil, cu capul descoperit, mai bine zis acoperit cu zapada care i se prinsese in parul prins in coada. No further coment

- altora le-a venit cheful de dat cu sania. Eu consider ca, daca te apuca boala rea sa-ti scoti copilul pe sanie pe un astfel de viscol, ai probleme grave la mansarda.

- unii mergeau in "duplex". Sa mergi unul langa altul in astfel de conditii si sa-i obligi pe ceilalti sa o ia prin nameti doar ca sa te depaseasca, e nesimtire.

- cucoane nebune si nebatute la vreme isi scosesera cateii afara. Ba nu! Nu doar pentru a-si face nevoile. Pentru asta e suficient sa iesi in fata scarii. Stiu bine unde stateau. Ele se plimbau pur si simplu. La replica "da e frumos afara" chiar nu mai poti raspunde.

- in dimineata zilei respective cuiva i se sculase de batut covoare pe bara. Da nici mort n-as iesi in gerul asta sa bat covorul.

- treaba asta cu batutul covoarelor se pare ca a fost molipsitoare. Pe seara am vazut pe cineva trecand cu un batator nou nout. Asta e cam in genul femeilor care de craciun sau de revelion cumpara ligheane si caldari din Billa sau Praktiker. 

     Romanu are insa si mult umor, ca sa nu il numesc lene. Discutie intre doi vecini de bloc (dupa prima ninsoare):

- Neata vecine, nu-ti scoti masina din zapada? Da si mata zapada acu cat e soare.

- Eeee, cine a dat-o ala s-o ia! <<rasete>> Las-o acolo ca sta bine!

     Sambata a fost soare. Lumea mergea grabita pe trotuare fiecare cu treaba lui. Asta nu inseamna ca nu te impiedicat de vreo 3, 4 indivizi care nu gasisera altceva mai bun de facut decat sa iasa iar cu plodu' pe sanie. Astazi e iar soare dar inca e ger. Mai bine de 90% dintre posesorii de masini nici nu s-au sinchisit sa dea zapada de pe ele. Ba altii chiar le-au parcat fix in mijlocul trotuarului. Ce sa le faci? Traim in balamuc, si asta ne mananca toti nervii.

     N-am injurat niciodata chiar din titlul unui articol dar am sa incep s-o fac pentru ca vad ca unii incearca sa scape de acuzatii de nesimtire prin si mai multa nesimtire. Incerci sa iei parte la un proiect ca simplu utilizator, ii acorzi incredere, desi te-a mai dezamagit o data si ce primesti? Nesimtire, nepasare, esti ignorat, ti se raspunde la solicitari in doi peri si refuzi sa mai devii enervat de situatie atribuind circumstante atenuante in dreapta si-n stanga.

     Ce s-a intamplat? E simplu: FTW are un plugin conceput pentru wordpress. Am solicitat si eu, ca si altii, o varianta pentru platforma mea, existand o sectiune speciala pentru astfel de solicitari. La inceput nici nu m-au bagat in seama. La mesajele mele insistente a fost postat un reply la fel de inutil precum cea care l-a dat.

     Mai tarziu, la alte insistente, a raspuns cineva care a fost sincer si mi-a spus ca nu se pricepe in schimb ma poate pune in legatura cu cel care a facut pluginul initial. Cu acesta din urma, domnul Eugen pe nume, am schimbat doar cateva mailuri. In primul i-am explicat despre ce e vorba iar el mi-a promis ca incearca sa rezolve problema. Dupa aceea am asteptat pur si simplu ca un prost. Dupa vreo doua saptamani am renuntat la idee, n-am mai luat legatura cu nimeni si nu am mai accesat nici contul de pe ftw. Sunt un singur utilizator, dar asta nu inseamna ca ei isi pot bate joc la nesfarsit de mine.

     In dupamiaza asta, ca urmare a unui reply al meu pe un blog, mister Eugen intra impreuna cu adminul blogului respectiv intr-un schimb de replici cu mine in care incearca sa-mi explice de ce a fost suficient de nesimtit incat nu mi-a trimis nici macar un mail in care sa-mi spuna verde in fata ca nu mai poate sau nu mai are chef sa ma ajute.

     Ma ia de sus si imi spune ca el nu mi-a promis ca imi rezolva problema, ca de fapt la cateva zile de la mailul pe care mi-l daduse i s-au luat toate drepturile de la ftw si ca, in definitiv, de ce sa-si rupa el din timp sa ma ajute pe mine moca. Intervine si adminul blogului care ma acuza ca am pretentii prea mari in timp ce pe mine ma doare in cur - citez:

"uite ce-am inteles io: tu ai nevoie, eugen iti
promite (cum s-a ajuns la asta, I don’t care. stiu ca eugen a facut
destul voluntariat prin blogosfera. mi-e lene sa cer detalii). Eugen nu
face din varii motive. nu conteaza ce. si-acum vad rauri de spume: “ce
bulangiu e ca nu mi-a facut treaba pe moaca, pe timpul lui, in timp ce
pe mine ma durea in cur!”

     Ai inteles prost. Din nefericire pentru musiu Eugen am si acum mailul in care a promis ca incearca. A spune ca vei instala insasi platforma ca sa vezi cum se poate face pluginul mie mi se pare o promisiune destul de serioasa. Reversul medaliei stii care e? Ca a batut campii ca sa scape de mine. De ce? Pentru ca, cel mai probabil, pluginul digg pentru wordpress e doar modificat de el pentru a servi sitului FTW, si nu construit de la zero. In al doilea rand, daca gandesti cu picioarele e treaba ta. In momentul in care un site ofera niste servicii de promovare gratuita, te astepti sa le poti utiliza. Nu ma simt nevoit sa stiu codare si sa imi fac pluginul singur cand ar fi normal ca adminii sitului sa se ocupe de asta, bineinteles daca vor. Daca nu ma pricep la ceva nu inseamna ca ma doare in cur.  Apoi masoara-ti cuvintele - nu l-am facut bulangiu.

     Revenind la pustiulica astalalt, care imi vorbeste de sus de parca m-ar fi crescut el pana la 27 de ani, dumnealui ma acuza in acelasi mod intr-un comentariu ca nu era obligat pe timpul lui sa ma ajute. Pai te-am impiedicat eu sa-mi ceri bani pentru serviciile de codare? Puteai sa spui foarte bine: te ajut dar te costa 5 euro sau 10 euro, sau ce iti trecea prin cap. Pai daca se reduce la bani, de ce mai e FTW un serviciu free? Dupa mintea lui, ar mai fi trebuit sa ghicesc in globu de cristal ca l-au dat afara de la ftw. 

     Mai spune nea adminu blogului cu pricina ca Eugen a facut destul voluntariat pentru blogosfera. Ai nu zau, si ce vina am eu? Codam sau modificam doua trei teme wordpress, futem niste bannere cu brand new discovered glow effect in photoshop si ne permitem sa luam la misto pe unul si pe altul si sa batem campii cu "pe timpul meu". 

     Eu nu il cunosc pe Eugen asta si in conditiile date nici nu cred ca vreau, dar nu e vina mea ca i s-a acrit lui de blogosfera si de ajutat oamenii. Devii brusc nesimtit si impertinent, o faci pe pielea ta. Mai vine si adminu blogului respectiv si spune ca nu isi da seama cum de s-a ajuns sa-mi promita mie Eugen ceva. Sa-ti fie rusine pentru afirmatie.

     Au idee ametitii de la FTW ca nu imi pot vedea articolele recente nici macar daca le-am adaugat de cateva minute? Ce dracu ma mai obosesc eu....am scris doua comentarii pe care adminul sitului n-a catadicsit sa le aprobe pentru ca ii transmiteam lui Eugen ca bate campii. Astia sunt oamenii...

     Am intrebat-o cat se poate de politicos pe donshoara Inka sau Incasha de ce linkul blogului meu nu se mai regaseste nicaieri pe blogul ei si de ce nu a avut macar bunul simt sa imi spuna ca isi pune o tema de cacat si ca linkurile, de care oricum si-a batut joc in mod constant afisandu-le in morman comun in subsolul paginii, au disparut cu totul. Comentariul prin care am pus intrebarea a fost sters iar raspunsul n-a mai venit.

     Daca cineva a injurat-o pur si simplu, eu o fac doar nesimtita. Ea e cea care mi-a solicitat schimbul de linkuri, ea mi-a dat follow pe twitter, ea a fost cea care m-a rugat sa schimb linkul de la mine cand s-a mutat pe domeniu nou. Donshoara Inka ce-a facut? Si-a construit linistita pr 4 sau cat avea pe blogspot cu zeci de linkuri afisate intr-un nenorocit de subsol, iar acum are un pr 3 care sper sa-i stea in gat.

30.10.09 - follow pe twitter

Hi, Adrian Alexander .

inka (incasha) is now following your tweets on Twitter.

A little information about inka

iar pe 12.09 , ma anuntase de mutarea pe un nou domeniu, culmea, ca reactie la dezgustul meu legat de modul in care bloggeritele matrasesc blogroll-ul undeva in subsolul paginii sau in alta pagina a blogului.

Blog: Blog
Post: Domnita si blogroll-ul
Author: Inka (IP: 79.117.87.45, 79-117-87-45.rdsnet.ro)
Email: dm.inka26@gmail.com
Url: ht tp://incasha.com
Comment: http://www.adrian-alexander.com/blog1.php/domnita-si-blogroll-ul#c789
Buna, sper totusi sa nu fie vorba despre mine... <br />
<br />
Apropo, m-am mutat la http://incasha.com . Te rog frumos daca poti sa modifici linkul din blogroll. Multumesc tare mult! o zi buna iti doresc! <br />
PS: daca poti, anunta-ma ca ai modificat.

     Asa ca nu aberez si nu am facut-o nesimtita degeaba. Ma asteptam macar sa spuna "bai boule uite n-am mai avut eu chef de link exchange cu tine" Dumneaei insa e cu nasu pe sus, arunca cu gadgeturi drept cadou pentru mai stiu eu ce concurs, critica pe cei care o injura dar nu pare sa isi observe barna din ochiul propriu.

     Toti candidatii la presedentie ne vorbesc de bun simt, de Romania bunului simt, de valori europene si democratie, de o Romanie a decentei.

     In afara romanilor de rand, care oricum nu au bun simt, decenta si valori, se pare ca nici staffurile de campanie nu se lasa mai prejos. Cum bunul simt e greu de intalnit, aici ne lovim din plin de nerespectarea legii. Exista prevazut in lege ca afisajul electoral se va face doar in locurile special amenajate, respectiv panourile din preajma sectiilor de vot, dar si in orice alt spatiu, cu acordul proprietarului.

     Braila este un oras "rosu" cum se spune. Primarul si presedintele consiliului judetean sunt de la PSD. In mod automat, PSD-ul a impanzit orasul cu cele mai mari afise si bannere, unele acoperind aproape toate etajele cate unui bloc. Alaturi de PSD, apare si mutra zambareata a lui Basescu a carui afise ne invita la referendum si reclama raspicat "Basescu pentru Romania". Vorba lui "nu mi-a placut dar mai vreau o data" suna a "daca voi nu ma vreti, eu vreau....ciolanul".

     Depasit de situatie, stafful candidatului care nu pierde nici o ocazie pentru a vorbi de bun simt, si ma refer la Crin, a considerat ca e mai bine sa incalce legea decat sa se limiteze la afisajele amenajate special. Si uite asa, afisele PNL-ului au fost lipite pe usile garajelor, pe usile boxelor sau pe peretii blocurilor, absolut peste tot unde a fost loc. Nu s-a cerut acordul nimanui, am vorbit chiar eu cu mai multe persoane care utilizeaza aceste boxe, sau detin garajele in cauza. Si cu afisele lui Basescu s-a procedat aproape la fel, desi a dispus de suficient spatiu spre deosebire de restul candidatilor.

     Aceste afise s-au pus in mare parte pe ascuns, foarte devreme dimineata, sau la lasarea serii. Nu s-a tinut cont de munca oamenilor si asta m-a deranjat. Nu poti vorbi de o Romanie a bunului simt si sa permiti, chiar daca e vorba de organizatiile judetene, sa se incalce nu doar acest bun simt ci si legea. N-a mai contat munca oamenilor dar mai ales banii dati pe var si vopsea. Cum sa nu afirmi ca suntem o natie de porci? N-o sa aderam noi prea curand la valorile europene din moment ce oameni in toata firea arunca ambalajul de la inghetata la intamplare pe strada, atat timp cat exista jigodii care vandalizeaza tomberoanele de gunoi de pe stalpi, atat timp cat nu ne respectam intre noi.

     Daca primaria PSDista a recurs extrem de putin la afisajul ilegal, din motive lesne de priceput, s-au facut alte magarii pe care eu mi le explic cu greu. Cu stalpii de iluminat aflati la jumatate de metru, indicatoarele catre sectiile de votare au fost batute in cuie pe copaci. Mi se pare mie sau acest bun simt va ramane muuuulta vreme de aici incolo doar la nivel declarativ?

     Unii pretind, dar nu ofera respect. Lipsa de educatie, incultura, lipsa de bun simt, mediul in care au trait, toate isi spun cuvantul. Mai apare si nesimtirea sau rea-vointa sa completeze acest tablou comportamental, si uite asa te trezesti ca isi bate joc de tine un om caruia i-ai acordat de atatea ori circumstante atenuante, l-ai atentionat si el face tot cum il taie capul.

     Cand e vorba si de un coleg de serviciu, in scurt timp nu mai poti trece cu vederea. Regulile bunului simt spun ca, atunci cand cineva vorbeste la telefon, ar trebui sa faci tot posibilul sa mentii tonul vocii scazut, sa nu faci zgomot pe cat posibil, ca respectivul sa-si poata duce convorbirea la bun sfarsit. In schimb, colegul tipa, vorbeste tare, rade cu toata gura si, fiindca era un telefon important, am iesit afara din birou sa ma pot auzi gandind. Dupa 5 minute in care mi-a inghetat si urechea si mana pe telefon, am intrat inauntru si i-am spus de la obraz ca e nesimtit si ca nu am ajuns sa ies afara din propriul birou pentru a vorbi la telefon. Imi iesisem bine din pepeni si e adevarat ca am tipat si l-am insultat. Dar cat de nesimtit poti fi cand omul te roaga o data , de doua, de trei ori sa faci liniste si tu ai impresia ca e gluma? 

     Colegul in cauza, impreuna cu un altul, venisera sa imi monteze un buton de panica, singurul element care lipsea din configuratia sistemului de alarmare. Evident ca nu e nici butonu' lu' mama, nici al meu, era o dispozitie data de seful nostru. Concluzia a fost ca si-a luat catrafusele, mi-a replicat c-o sa-mi montez singur butonul de panica, si a plecat. Acest comportament il are nici mai mult nici mai putin un om la aproape 40 de ani, care din fericire arata de 26 dar se comporta ca unu' de gradinita. 

     Daca mergi pe principiul "respecta-ma ca eu is din sula de domn", sa nu te astepti la consideratie din partea celorlalti. Pai daca mataluta, la 36 de ani sau cati oi avea, iti permiti sa pronunti "pula", fie si intr-o expresie in gluma, de fata cu o secretara de peste 45 de ani, eu ce pretentii sa mai am?

     Mi-am propus sa scriu trei articole foarte evocatoare la adresa nesimtirii umane, legate de diverse aspecte. In primul rand despre colegii de serviciu care iti pretind respect dar nu ti-l acorda la randul lor, nici macar pentru o banala conversatie telefonica pe care evident ca nu o poti purta in tipete si rasete. Apoi,  despre cum li se scoala brusc unora simtul civic si dintr-o data au pretentia ca le pasa de comunitatea in care traiesc, si nu in ultimul rand, despre faptul ca majoritatea instalatorilor, electricienilor si celor care se pricep la constructii au devenit un fel de vip-uri.

     Dupa ce voi epuiza aceste subiecte, voi face o analiza comparativa intre doua marci de carcase high-end, respectiv intre Antec si Raidmax.

     Cred ca stiti vorba ceea: Cand cauti, nu gasesti!. Ei bine, unele lucruri le poti cauta mult si bine ca dai greu de ele, ba chiar deloc si niciodata exact atunci cand ai mai mare nevoie.

     Sunt mai mult de cinci lucrurile pe care le gasesti cu mare greutate la mine in oras, dar fiindca e primul articol din serie, am sa vorbesc mai intai de lucrurile esentiale, principiale si vitale chiar, pe care le gasim cu multa zgarcenie indiferent unde ne aflam.

1. Aerul curat. Cel putin in Braila, care e in zona de campie, cea mai expusa prafului, aerul curat este foarte greu de gasit in timpul  zilei, fiind viciat tot de noi oamenii. Daca nu prajeste vecina carnati in mijlocul verii, atunci cu siguranta arde vinetele toamna, sau miroase a gratar in aproape fiecare weekend de la burtosii din cartier. La noi mai exista si problema cu combinatul de porci al lui Caruz, pentru cine a auzit de el, care a facut imposibil de respirat aerul in multe nopti de vara.

2. Linistea. Aici problema e grava. Nimeni nu mai respecta orele de somn si odihna de dupa-amiaza si pe tot parcursul verii esti sigur ca nu duci lipsa de zgomotele celor care renoveaza balcoane. Cum romanului ii place in primul rand sa distruga, in general vechile geamuri se sparg direct cu ciocanul, cioburile cazand la intamplare pe trotuar sau in gradina de la parter. Altii taie zile intregi dale pentru gradina din spatele blocului, altuia ii suna alarma de la masina zeci de minute, altul isi parcheaza rabla in apropierea unui chiosc cu maneaua data la maxim, circ general in toata regula.

3. Bunul simt. Penuria nationala de bun simt se resimte la cote alarmante. Culmea e ca persoanele in varsta au devenit si ele cat mai nesimtite posibil, avand impresia ca sunt oarecum privilegiate. E suficient sa le urmaresti comportamentul in piata si in tramvai ca sa iti dai seama ca s-a depasit de mult masura. Pentru restul exemplelor, aveti la indemanaatlasul de mitocanie urbana.

     Dar sa va povestesc de lucruri mai pragmatice, diverse produse pe care tocmai atunci cand le cauti nu ai cum sa le gasesti, iar majoritatea comerciantilor nu manifesta absolut nici un interes in a te ajuta. E ca si cum nu i-ar interesa de nici o culoare sa vanda. Iti trantesc niste baliverne legate de furnizorul lor si te expediaza. Iata 5 dintre aceste lucruri.

1. Uleiul din arbore de ceai. Am un intreg articol pe tema asta, nu spun decat ca e remediul numarul unu impotriva cosurilor, remediu pe care l-am aplicat cu succes acum peste 6 ani de zile in cazul meu, pe cand acest ulei nu se gasea deloc in tara. Este un excelent purificator al tenului si se poate aplica si o data cu samponul. Ei bine, in ciuda faptului ca multe farmacii au produse din gama care fabrica si acest ulei, ele refuza cu obstinenta sa comande, motivand ca nu exista asa ceva in oferta. 99% din farmaciste sau vanzatoarele din magazinele naturiste pretind ca nu au auzit niciodata de asa ceva. Cine are nevoie, e vorba de marca Fares, e un ulei 100% pur si se poate aduce fara probleme la comanda, important e sa se vrea.

2. Lipton Green Tea. Ei bine cel mai valoros produs de la Lipton se gaseste intr-adevar numai in supermarketuri. Chioscurile si magazinele de cartier se uita patrat daca le spui de asa ceva. Din fericire un magazin din cartierul meu a inceput sa aduca, nu stiu prin ce miracol. Explicatia a fost scurta :"Avem si clienti mai pretentiosi."

3. Curea de ceas Swatch. Curelele astea sunt decupate in trei si se prind de corpul ceasului cu o tija fixa spre deosebire de telescoapele clasice. Desi modul de montare al unei astfel de curele e simplisim, ia cureaua de unde nu-i. In Winmarkt-ul de la noi din oras exista curele de piele de zeci de lei, in schimb asa ceva nu au, drept pentru care m-au trimis in Galati. Tin sa multumesc firmei Romchrono pentru amabilitatea de a-mi trimite la comanda o curea de acest gen, desi costa doar 20 lei.

4. Surubelnite hexagonale stea pentru ceasornicarie. Stiu trusele de ceasornicarie care se gasesc peste tot, nu cuprind si astfel de capete din pacate si sunt si destul de proaste fiindca nu prea ai forta in ele. Deocamdata am imprumutat un set si ma rog de doua luni de un magazin, care a mai avut asa ceva, sa imi aduca doua seturi (sa nu spuna ca ii chinui degeaba). Vad eu saptamana viitoare.

5. Husele de telefon. Aici e teroare in cinci acte: ori e potrivita dar are un interior aspru si pe deasupra e de piele si iti rupe buzunarul, ori e prea larga, ori e scumpa si degeaba, cum o dai nu e bine. Pana la urma am luat una putin mai mare pentru ca interiorul este catifelat si nu zgarie ecranul telefonului, in plus il scot mult mai repede din ea. In orice caz, daca as fi vrut o culoare potrivita si o dimensiune cat mai apropiata de telefon fara sa fie nevoie sa-l scot cu clestele, n-aveam nici o sansa.

     Pana la urma toate sunt rezolvabile, dar dureaza saptamani intregi pana reusesti sa intri in posesia lor. Ceea ce nu am gasit nici pana in ziua de azi a fost un cablu care sa cupleze o orga muzicala cu iesire pe 5 pini la conectorul midi al placii de sunet. Evident ca am renuntat pentru ca oricum nu stiam sa cant profesional la ea.

Va urma.