Am avut un schimb de replici extrem de taios pe marginea acestui subiect pe un blog partener unde cativa fotografi semiprofesionisti mai mult sau mai putin talentati mi-au replicat ca, la camerele foto DSLR, live view-ul este un moft si ca un fotograf profesionist nu are nevoie de asa ceva.

     Eu am avut prima data o camera foto pe film marca Olympus, primita cadou, un model destul de scump la acea vreme printre camerele autofocus, si care se gasea doar pe la Germanos. Ca sa va faceti o idee, toate celelalte aveau preturi de la 300 000 la 500 000, si se mai gaseau si kodak-uri la vreo doua sau 3 milioane de care putina lume se atingea. Acest Olympus costa 1,5 milioane (vorbesc de bani vechi) si avea cateva caracteristici unice pentru acea perioada printre celelalte aparate: imprima data pe fotografie, ceea ce era un moft pentru fotografiile obisnuite, dar ce era mai important, avea cel mai mare view-finder, prin care puteai privi lejer, aproape de doua ori mai mare decat la celelalte aparate, si facea clisee cu un raport de dimensiune 3/5 real, fapt pe care mi l-au semnalat atat cativa fotografi de la laboratoarele unde developam cat si cadrele in sine, aparatul avand un unghi de fotografiere mult mai mare decat ai fi crezut.

     Dupa o lunga perioada, am achizitionat un Olympus digital SP550 cu care fotografiez acum si care se dovedeste a fi extrem de versatil pentru un aparat compact. Cert este ca la aparatele compacte, live view-ul este chiar necesar, in special datorita usurintei care o confera fotografierii, dar si pentru faptul ca view-finder-ul este foarte mic, chiar si in cazul marcii Olympus. SP550 si cu atat mai mult modelele urmatoare, sunt niste compacte cu aspect si functii tip DSLR si a caror view-finder este semnificativ mai mare si mai bine plasat incat nu e nevoie sa-ti lipesti tot obrazul de aparat pentru a reusi sa vezi ceva. Chiar asa fiind, live-view-ul este cel mai comod de folosit chiar si pentru un fotograf profesionist.

     La DSLR-uri treaba sta diferit, fiind si o tehnologie diferita de a compactelor, la inceput live-view-ul nu a fost implementat si nici nu a fost considerat necesar din motive care nu au nici o legatura, asa cum au pretins unii, cu profesionalismul sau cu tehnologia. Mi s-a replicat faptul ca un adevarat profesionist nu are nevoie de live view, care ar mai consuma si o groaza de resurse in cazul unui DSLR, ar tine constant oglinda ridicata si ar stresa senzorul, ar incetini focalizarea, si ar dura mai mult pana cand poza ar fi procesata. 

     Live view a fost implementat pe camerele DSLR cu functie de filmare si, pentru acest mod de lucru, este chiar indispensabil. Marcile importante au inceput sa introduca live view si la alte aparate, cu tot cu functia de filmare, incercand, asa cum spunea cineva, sa patrunda puternic si pe piata utilizatorilor de compacte si a neprofesionistilor. Nu pot fi insa de acord ca e un moft. De asemenea nu pot sa subscriu aiurelilor tehnice legate de stresarea si suprasolicitarea senzorului sau a incetinirii focalizarii, samd. Exista si cateva argumente:

- tehnologia evolueaza tocmai pentru a ne usura munca, si pentru a ne permite sa realizam lucruri care pana nu demult erau, fie imposibil de realizat, fie greoaie sau costisitoare. 

- asa zisii profesionisti care carcotesc, si care nu au nici o treaba cu adevaratii profesionisti si artisti fotografici, uita faptul ca au trecut foarte usor la SLR-urile digitale iar acum dezavueaza orice alta imbunatatire numind-o moft. Un profesionist nu are nevoie de live-view fiindca s-a format ca profesionist in ani de zile si a lucrat ani de zile fara aceasta functie. Nu doar ca s-a obisnuit, dar stie ce face din experienta. Desi nu vede pe ecranul DSLR-ului decat setari fotografice legate de ISO, blitz, expunere, deschiderea diafragmei, un profesionist stie instinctiv ce sa aleaga si view-finder-ul este arhisuficient. 

- in modul live view, se vede exact ceea ce vedem si prin view-finder. Mi se pare ca n-ar strica nici profesionistilor sa aibe un control mult mai lejer asupra cadrelor, si cred ca, acolo unde live-view-ul incetineste focalizarea, se castiga timp din faptul ca e mai usor sa te uiti pe un ecran lcd pentru cateva secunde, decat sa pierzi secunde in plus pana te orientezi pe view-finder. 

- asa cum spunea si un fotograf pe care il cunosc, aparatele sunt testate pentru rezistenta, si logica ne spune ca, din moment ce un feature este introdus, este clar ca este menit a fi utilizat, si ca problemele pe care si le pun unii legat de stresarea senzorului sunt in mare masura rezolvate. Nu adaugi un feature pe care aparatul nu il suporta, ar fi stupid.

- live-view-ul ii permite chiar si unui profesionist, sa tina aparatul mult mai stabil in mana, si in multe cazuri sa elimine nevoia trepiedului, pentru ca stim foarte bine ca atunci cand ne uitam prin view-finder, balansarea aparatului e mult mai mare. Daca totusi mai exista obiectii si la acest argument, puteti oricand sa exersati luni de zile pana cand veti sta absolut nemiscati ca o stana de piatra, eu n-am nimic impotriva masochistilor.

- la implementarea live-view, se adauga, din cate am citit, un senzor suplimentar, asa ca nu se mai streseaza nimeni, nici macar oglinda. Chiar crede cineva ca tehnicienii nu stiau ca lucrul cu oglinda permanent ridicata e o problema pentru DSLR-urile de pana acum?

     Daca pe unii argumentele si logica nu ii pot convinge, ii las sa se chinuie in continuare. Am observat ca profesionistii au o obsesie general valabila. Desconsidera puternic orice imbunatatire aparent inutila, chiar daca aceasta le-ar aduce doar un comfort in munca lor. Drept exemplu ii pot da pe impatimitii de calculatoare, programatori si alte natii asemanatoare, care, oricat de multe resurse ar avea, isi tin desktopul fara wallpaper si ca tema aleg windows clasic replicand ca astea sunt doar mofturi sau eye-candy pentru fraieri. Asa se intampla si cu acest live-view.