Uite asa sunt unii oameni, prefera sa-si sustina prietenii, decat sa sustina libertatea de exprimare. Si fiindca in presa s-a vehiculat in ultima vreme sintagma asta cu nasu, mi-am dat seama ca si Manafu il are pe nasu'-n suflet, stie el pe cine. Da macar omu e sincer, recunoaste ca se pisa pe ea de libertate de exprimare, mentionand totusi ca ar fi doar aia prost inteleasa. Nu e bine domnu chestor, iti zic io. Libertatea de exprimare e simpla, nu e nici mai bine nici mai prost inteleasa. Ori ca trantesti mucii in fasole, ori ca iti dai cu parerea in cunostinta de cauza, libertatea asta nu e la cheremu' ideii matale de cand cum si cine ar trebui sa si-o exercite. 

     Si fiindca unii pot fi in dubii logice de ce asocierea cu sintagma in cauza, iata un pasaj de la domnul Ciutacu.

"“Cei care-l au pe Naşu-n suflet” manifestă un comportament tipic de sectă. Indiferent pe ce palier sunt aliniaţi, vorbesc toţi la fel şi se-nchină necondiţionat la icoana Supremului. Dacă ăla tace, cum s-a întâmplat după referendum, sunt dezorientaţi. Fierb în suc propriu, dar nu ştiu ce să facă. Iniţiativa nu-i printre punctele lor forte. Au nevoie de texte prefabricate de alţii. Papagalii repetă vorbele, nu le produc, iar cu natura nu te joci."

     Si desi e veche povestea cu Manafu si comentariile, ma tem ca libertatea mea de opinie ma obliga s-o reiau atunci cand am eu chef. Because fuck you, that's why!