Ryan Reynolds nu era un actor pe care mi l-as fi imaginat intr-un astfel de rol. In ciuda preconceptiilor mele, Ryan a interpretat uimitor de bine personajul principal, aducandu-i pe langa plusul unui aspect fizic de invidiat, o mare finete, sensibilitate si forta fara excese. 

     Eram aproape de punctul de a ignora acest film si as fi facut o mare greseala. Filmele cu super-eroi au cateva defecte ale firului epic si mi-am zis ca va fi iar genul de actiune in care cineva ori e lovit de vreun meteorit, ori intepat de ceva radioactiv, fie cazut intr-un bazin unde nu trebuia sa cada. Povestea m-a impresionat insa prin ingeniozitate dar in special prin ceea ce ma intereseaza cel mai mult la un science fiction - efectele speciale. 

     Lui Hal Jordan, un pilot foarte curajos si poate prea impulsiv, i se preda stafeta de a fi unul din aparatorii galaxiei, parte a armatei Lanternelor Verzi, de catre un alt aparator aflat pe moarte. Forta care alimenteaza puterile aparatorilor a fost de fapt cea care l-a ales pe Hal, oferindu-i astfel o mare responsabilitate care aproape ca il copleseste. Cel care ameninta insusi Pamantul, se hraneste cu frica iar Hal va trebui intr-un final sa invete sa-si domine propria teama ba chiar s-o foloseasca impotriva adversarului sau. 

     Regizorii au lasat actiunea sa intrevada o posibila continuare si cum Hollywood-ul nu pierde nici o ocazie de a avea un succes de box office, probabil ca in curand vom putea urmari si o astfel de productie. Green Lantern rivalizeaza si depaseste in efecte speciale pana si seria Iron Man asa ca, daca nu l-ati vizionat pana acum, vi-l recomand cu toata increderea.