Cum procedezi cu nesimtitii
Unii oameni sunt pur si simplu needucati si prosti. Sunt constienti ca deranjeaza, ca altfel n-ar mai face-o, chiar si fara educatie, dar mai sunt si nesimtiti pe deasupra asa ca ii doare fix in fund de ceilalti. Trebuie sa incepem sa ne implicam si sa le-o spunem verde in fata ca sunt nesimtiti, ca deranjeaza si ca ar fi bine sa se controleze.
Mergeam linistit pe strada si in spatele meu doua fufe, ca nu pot sa le numesc altfel, tiganci din cate banuiesc dar, evident, nu din astea cu fusta, si care vorbeau tare si radeau de mama focului. Desi era foarte frig si vantul batea cu putere, nu parea sa le intereseze prea mult si deja incepusera sa depaseaza nivelul admis de decibeli. Fiindca toata tagma de pitipoance de generala si liceu fac aproape la fel cand merg in grup pe strada, mi-am zis ca sunt doar agitate si le-am lasat in plata lor.
La un moment dat insa, au tipat foarte tare insotit de rasete puternice ca sa goneasca o pisica ce se nimerise si ea pe trotuar. Cum erau si foarte aproape in spatele meu, m-am intors si le-am intrebat de la obraz daca sunt sanatoase la cap. Probabil ca le-a intrat pe o ureche si le-a iesit pe alta faptul ca le-am spus ca sunt nesimtite, ca deranjeaza si ca nu se tipa in halul asta pe strada, dar cert e ca, dupa cateva replici taioase cu mine, din care au iesit cam sifonate, s-au mai linistit.
Ideea e ca acesti oameni trebuiesc admonestati de fiecare data cand e posibil si in asa fel incat sa priceapa macar ca lumea nu mai este dispusa sa le tolereze magariile.
Credeti ca adultii sunt mai rasariti? Un moscalete la vreo 60 de ani sa zic, se opreste la semafor si scuipa...va inchipuiti cum, de mi s-a intors stomacul pe dos. I-am aruncat o privire urata incercand sa-l fac sa inteleaga ca e scarbos ce a facut. Credeti ca l-a interesat? NU! A mai scuipat de vreo trei ori in timp ce trecea strada si cum nu aveam de gand sa creez discutii pe trecerea de pietoni, am lasat-o balta. Rau am facut dar era locul nepotrivit.
Atunci cand putem trebuie insa sa luam atitudine. Asta daca nu suntem la fel de nesimtiti sau nu ne intereseaza deloc lumea in care traim. Stiti de fapt ce meritau pupezele care imi urlasera in spate? Sa fi fost cineva mai cu tupeu in locul meu, sa se intoarca brusc si sa le rada cate un dos de palma amandurora sa nu le mai trebuiasca prea curand. Credeti ca exagerez? As vrea eu!
Print article | This entry was posted by alexander on 03/13/10 at 07:21:11 am . Follow any responses to this post through RSS 2.0. |