Am urmarit astazi cu o scarba crescanda diversele declaratii in sictir ale membrilor de top si conducatorilor PDL. Ajunsi cu lama cutitului alegerilor la os, in loc sa isi bage coada putin intre picioare, multi, da multi dintre ei nu doar ca si-au tinut-o pe sus, dar in aproape toate cazurile imaginea a fost una si mai scarboasa.

     Berceanu a vorbit ca si cum se afla la o bere cu amicii, comparandu-l indirect pe Antonescu cu Salam, Elena Udrea a purtat ostentativ o tinuta de doliu dar se tinea bine pe tocurile cui ale unor pantofi porno, taranoiul ala de Olteanu facea misto spunandu-ne cum s-a discutat la intrunire mai mult de meciul de fotbal iar Boc scuipa foc si para plesnindu-ne cu binecunoscutul lui "sa fie bine inteles" asta dupa ce si-a mai arogat a mia oara realizarile lui de salvator al natiunii, repetand deja obsesiv cum masurile nepopulare ale guvernului sau nepopular ne-au ferit de la un colaps.

      Dupa cum vor sa para, nici macar ei insisi nu se mai suporta in partid, dandu-si in bloc demisia la varf din conducerea partidului si biroul national si apoi ranjind parca multumiti si mustacind zemflemist cuvantul "normalitate" cu o rata demna de o cauza mai buna. Boculete ne spunea ca si-au asumat in felul asta rezultatele alegerilor, placa data pe reply cu succes si de restul pedelistilor demisionari. Partea proasta, chiar dezastruoasa, e ca aceste jeguri umane nu au de gand sa-si asume si vina modului marlanesc si infect in care au guvernat tara in toti acesti ani.

     Cum marlanismele declarate reporterilor nu erau de ajuns, pe surse au rasuflat niste bucati de conversatie avute intre ei in sedinta acolo unde se pare ca s-a ajuns la atacuri si chiar la riposte agresive. Aud insa ca un laitmotiv, chiar si din partea USL, ca disparitia PDL-ului n-ar fi tocmai un lucru bun pentru ca cineva trebuie sa faca opozitie. Ba eu cred ca acest partid ar trebui sa dispara cu desavarsire in formula actuala si eventual sa se revina la PD, cu excluderea absoluta si irevocabila din viata politica a multora dintre cei de la varf, de care si mie cat si multor milioane de romani ni se face greata doar vazandu-i.

     Si ma asteptam la multe mizerii in afara de una singura, care mi-a demonstrat ca, in definitiv toti sunt o apa si-un pamant - primirea in PNL a Sorinei Placinta. Faptul e intr-atat de monstruos incat nu stiu cum l-as putea comenta fara cateva zeci de cuvinte vulgare de santierist asa ca o sa ma abtin.

      Cat ii mai rabda poporul pe toti acesti indivizi? Cat ii mai rabda politica? Si cat o sa-i mai rabde pamantul pe acesti oameni fara respect pentru semenii lor?